În sufrageriile psihologiei noastre se târăsc pe covoare
vechi, idei noi cu oameni și omenii moștenite. N-au voie în
picioare pentru că mai sunt încă soldați din arhetipuri care-i
apostrofează cu ghimpi. N-au voie să strige pentru că la noi
televizorul e pe mut și subtitrarea decalată. N-au voie să se
certe, dar se privesc cu mânie și tandrețe în aceleași
oglinzi.
Generații desfăcute ca șosetele de lână se mângâie fără să-și
recunoască meritele. Părinți care nu cred în ideile copiilor, dar
cred în ei. Copii care condamnă trecutul, dar țin în suflet și-n
pumni toate cuvintele de acasă.
Cu toate și cu mai multe, în compartimentele trenului nostru
rațional se plimbă cu inima-n piept o țară-ntreagă.
