când ridic privirea din carte,din numerabilele clare rânduri,o, ce stelar de limpede se-mparte,ca un buchet de rustice flori,îngrămădirea de gânduri:Tinereţe a sprinten legănatei prore,cu şovăieli, duioşii, mângâieri. –Pretutindeni bucuria de-a fi mână-n mână,dorinţă însă nicăieri;prea mult univers şi destulă ţărână.Trad. Alexandru Philippide