poate fi o nouă treaptă
când urcăm scara
dinspre durerii tainiţa
vino, frate, căci lumina
peste umbre cade dreaptă
precum cad cu miez de vară
nuferii pe gura serii.
Şi mai vine, frate, gândul
să ţi-l speli de oseminte
sau să spargi roua aprinsă
peste pleoapa lumânării;
vino, de nu ştii cuvinte
să-ţi arăt coaja desprinsă