Viitorul e un ghem incalcit. Cineva l-a aruncat pe podea odata cu prima noastra clipire si de-atunci ghemul se rostogoleste leganat in fata noastra, lasand in urma un fir urias ca o dara de istorie. Iar pe firul asta pasim noi, cautand mereu sa prindem ghemul din urma."Se desira" – spun cei melancolici, "se descalceste" – zic pozitivistii.Dintr-un ghem asa de mic te si miri cum de se poate scurge un fir atat de lung. De lung ce e, privindu-l pe masura ce ni se asterne sub picioare, avem senzatia ca firul e drept desi, pentru ca ii urmeaza leganarii ghemului, e de fapt sinuos ca o sosea de munte.Alergand pe dara lui terestra ni se intampla uneori sa ajungem ghemul din urma pentru cate o jumatate de clipa. Destul cat s-aruncam atunci o privire inauntru si sa ne incarcam cu cate-o imagine care va urma, ascunsa deocamdata in valtoarea ghemului. Stiti imaginile smulse asa din ghem sunt intamplarile acelea de neinteles pe care, daca le povestesti intr-o carte, risti sa pari un mincinos,