Nu cred în iubirea care este sărbătorită o dată în an, așa cum nu cred nici în iubirea demonstrată insistent în public. Nu cred în declarațiile făcute pe rețelele de socializare, în cadourile și florile oferite doar în zile de sărbătoare așa cum nu cred nici în cele oferite în semn de scuze după ce ai rănit omul pe care susții că îl iubești.
Eu cred în gesturile aparent neînsemnate, dar care
înseamnă enorm. Cred în cina pe care o gătești atunci când vezi că
celălalt este obosit, cred în tăcere atunci când celălalt este
nervos, cred în sărutul de ,,bună dimineața", și ,,noapte bună",
cred în mesajele de ,,mi-e dor de tine!" atunci când ai o zi
aglomerată, cred în ,,va fi bine! Eu sunt cu tine!" atunci când
celălalt se simte trist, descurajat, neputincios. Cred în gătitul
în doi, în flori oferite în zile obișnuite, în seri în care
privești filme siropoase doar pentru că ei îi plac și seri în care
privești meciuri de fotbal pentru că el le adoră. Cred în
sinceritate, în fidelitate și libertate. Libertatea de a spune ce
simți, ce gândești, ce crezi, fiindcă știi că nu vei fi judecat sau
ridiculizat, de a discuta ce te frământă, deranjează, supără. Cred
în dialog. Cred în timp petrecut împreună, precum și timp petrecut
separat, timp acordat hobby-urilor. Cred în îmbrățișări spontane și
emoții sincere, în compasiune, respect, ajutor și evoluție. Cred în
prezență, în atenție, timp acordat, energie și muncă. Fiindcă este
o muncă să menții o relație. Uneori trebuie să lași de la tine, să
ajungeți la un consens, e absolut normal, atâta timp cât aveți o
relație echilibrată, fericită, sănătoasă. Să iubești nu înseamnă
doar zile roz, flori, bomboane, ci și zile cu nuanțe de gri, dar ce
contează? Atâta timp cât ești ținut de mână și suflet, nu contează
nuanțele zilelor.
Să iubiți și să fiți iubiți în fiecare zi a vieții
voastre, nu doar de 14 februarie.
