Radu GYRRevista “Gândirea”, Ianuarie 1941                                    Dragostea ți-o despletești, curată,                                   peste liniștile mele reci și grave,                                   ca o salcie de vis cutremurată                                   peste-un iaz cu apele bolnave.                                   Mladele palpită ca o undă                                   sărutând, sfioase, somnul verde.                                   Balta vrea c-un cearcăn să răspundă,                                   ci sub lintiță inelul ei se pierde.                                   Salcia se pleacă, dar senină                                   apa - ncremeneşte fără viață.                                   În lichida-i putredă lumină�