17.07 (s-a stricat cardul de memorie, so adio multe poze Moscova pt moment)

E destul de nasol sa prinzi Moscova intr-o Sambata pentru ca strazile par pustii. Am apucat totusi, avand ragaz de o zi pana la continuarea odiseei ceferistice, sa vedem Piata Rosie cu catedrala Sf. Vasile si palatul Kremlin. Dadusem un telefon in prealabil dar Vladimir mi-a zis ca are antrenament la judo si Dimitri a dat-o in diverse ca are nu stiu ce proiecte de lege de analizat. In fine, ne-am descurcat si fara ei.

TNT Hostel Moscova – ar trebui sa aiba propria rubrica in buletinele meteo. Este pur si simplu cel mai fierbinte loc in care am fost vreodata. Daca ati gatit vreodata ceva la cuptor, stiti atunci cand deschideti usa sa verificati haleala? Eh, exact asa se simte cand deschizi usa hostelului – infernal de cald. Nu m-am pus pe cantar, dar sigur am pierdut vreo 2 kg dormind acolo. In fine, in rest – ca la hostel – lume foarte sociabila si deschisa, am schimbat id-uri de facebook (eu am dat carti de vizita, ca deh, am!) cu Alex din NY care studia/locuia de 1 an in Moscova si hostelul era casa lui, cu Vittorio din Torino care venise tocmai din Italia ca sa se vada cu iubita lui (apropos, a venit cu trenul din Viena, povestea el – trecand prin Cehoslovacia J ), cu Sara din Madrid care era exchange student la medicina, si cu Radisha din Novi Sad/Serbia, care a aparut el la tigara si mi-a suflat-o pe Sara tocmai cand eram eu mai sarmant si interesant.

In fine, ajungem noaptea 11:30 la una din cele 7 gari ale Moscovei, sub indrumarea si obladuirea simtului orientativo-organizatoric deosebit al Mirunei. Aparent sunt doua gari intr-una singura – o nebunie! Lume agitata peste tot, panouri cu plecari/sosiri in rusa (deci inutile), un mic haos organizat, accentuat de faptul ca era bezna afara si gara e slab luminata. Ma rog, ruseste asa. Stiind ca ne asteapta 4 zile pe tren si ca pe segmentul Buc-Moscova cam ramasesem fara apa in doua zile, trebuia sa facem plinul la bidoane de apa, respectiv Pepsi/Cola – fiecare cu a ma-sii. In aceeasi graba, agera, sprintena si iute la orientare, Miruna scoate biletele si intreaba un nene in uniforma aratandu-I biletele ‘where is this?’ Nenea respectiv opreste un alt nene, mai tanar, in aceeasi uniforma; a turuit el in rusa, se mai uita pe bilet, mai turuia in rusa uitandu-se la noi asteptand probabil reactii/aprobari. In cele din urma ne unim gandurile cu ale lui si prin puterea mintii intelegem ca vrea sa-l urmam. Zis si facut, ne-a dus fix pana la peronul bun, slava D-lui. Tovarasele mele de drum nu cred, dar eu zic ca am economisit mult timp, am fi stat sa cautam peronul un milliard de ani lumina.

Un mic fapt divers despre traveling la rusi – daca aveti de gand sa mergeti vreodata in Rusia, fie invatati un minim de caractere chirilice, fie invatati niste fraze de baza. Noi nu stim nici pe una, nici pe alta. De cand am ajuns ne intelegem prin semne si pseudo-zambete cu vanzatori si alti diversi nene/tanti. La un moment dat eram pregatit sa-mi fac un carton pe care sa scrie in rusa ‘surdo-mut, aveti rabdare’ J. Rusii sunt, surprinzator, super extra mega deschisi cand ii abordezi. O singura problema insa – atunci cand stiu engleza, habar nu au sa-ti zica ce te intereseaza pe tine, iar cand nu stiu o boaba engleza, stiu tot ceea ce te intereseaza sa afli, doar ca 100% in rusa. Strazile sunt trecute numai in chirilice pe placute, majoritatea hartilor sunt, de asemenea, editate in chirilice, deci word of advice: learn the basics.

Partea trista este ca a murit cardul de memorie al principalului aparat foto, drept urmare adio tuturor pozelor mele din Moscova. Sper sa le recuperez candva de-a lungul excursiei in vreun centru specializat, pana atunci o sa va arat ce am recuperat de pe alt aparat.

Asa ia sfarsit episodul Moscova, pe un peron semi-luminat, urcandu-ne in tren spre Irkutsk. Si ce tren. Dar ce tren. Dar ce senzatii. To be continued …