Se risipesc trecuturile-n aer,
Mânate către cer de gospodari.
Miroase fumul desfăcut din caier
A curăţenie arsă-n ruguri mari.
Şi-l poartă vântul înspre zări, departe,
Vestind poruncă noul început.
Aduc obol frunzişurile moarte
La patul primăverii renăscut.
Rămâne numai grebla la odihnă,
Făcându-i loc răsadului în straturi.
Semănătorul nu-şi găseşte tihnă,
Cât timp nu pleacă rodul spre înalturi.
Răgazu-i doar un ceas, cât vin din ceruri