Se risipesc trecuturile-n
aer,
Mânate către cer de
gospodari.
Miroase fumul desfăcut din
caier
A curăţenie arsă-n ruguri
mari.
Şi-l poartă vântul înspre zări,
departe,
Vestind poruncă noul
început.
Aduc obol frunzişurile
moarte
La patul primăverii
renăscut.
Rămâne numai grebla la
odihnă,
Făcându-i loc răsadului în
straturi.
Semănătorul nu-şi găseşte
tihnă,
Cât timp nu pleacă rodul spre
înalturi.
Răgazu-i doar un ceas, cât vin din
ceruri
Stropii grăbiţi, să fie sevă
vieţii.
Pământul cald, descătuşat de
geruri,
Respiră calm sub cerul
dimineţii.
http://generatiainblugi.blogspot.com/feeds/posts/default?alt
=rss
