Cu toții avem secrete, nu? Unele periculoase care
ne-ar schimba viața la 180 de grade, altele nesemnificative pentru
viitorul nostru. Și totuși, cu toții alegem să ținem un secret, fie
față de persoaneleiubite, fie față de noi înșine,
canalizându-ne toată energia să îl ignorăm, gândindu-ne că dacă nu
este pronunțat cu voce tare, acesta nu există.
„Secretul soțului” este romanul care ne arată
exact acest aspect al vieții cotidiene a fiecăruia. Este o carte
despre secrete mai mult sau mai puțin rușinoase, dar care, odată
ieșite la iveală pornesc o furtună în viața celui vizat. În roman
sunt relevate 3 destine, toate 3 fiind sfredelite de suferințele și
emoțiile aferente unui secret greu de îndurat.
Deși greoaie și dificilă prin prisma celor trei
fire narative pe care le împletește, cartea este o demonstrație
reușită de răsturnări de situație (chiar dacă pe cele mai multe
dintre ele le-ai fi intuit), dovedind în cele 476 de pagini că
poată să te țină cu sufletul la gură ori de câte ori crezi că ești
aproape de o dezvăluire.
Dacă ar trebui să încadrez scrierea într-un gen,
cred că ar fi o poveste de tip thriller, inspirată din realitate.
Greutățile prin care personajele trec și modul lor de încasare a
unor lovituri demne de un adevărat cutremur al unei vieți de
familie liniștite (uciderea fiicei tale, aflarea veștii că soțul
tău este un criminal sau că este îndrăgostit de verișoara ta), face
ca scriitura să fie mai credibilă, ca și cum ar fi inspirate din
niște fapte reale. Pe de altă parte, în lectură întâlnim și
fenomene rar întâlnite în viața reală: criminalul nu este pedepsit
deși mărturișeste oribila faptă, însă o forță karmică îl pune pe
acesta în aproximativ aceeași situație.
Sfărșitul cărții are scopul de a aprofunda și
reîmprospată concluziile cititorului, lămurindu-i acestuia anumite
aspecte neștiute din poveste (unele mai tragice decât altele) și
oferindu-i o doză de creativitate punându-i întrebarea „Cum ar fi
fost dacă ... ?”
Personal, nu reușesc să surprind fluența unei
acțiuni dacă este prezentată în segmente așa cum a scris-o Liane
Moriarty, însă deși am citit-o un pic mai greu (3 zile, fiind
întreruptă de activitățile cotidiene), cartea se dovedește a fi
destul de creativă în jocul ei dintre adevăr și
minciună.
Această carte aparține patrimoniului Bibliotecii
Mitropolitene București și o puteți găsi la indicativul
821eng(94)/M89 .
