Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,Toate trec ca floarea spulberată.Veştejit de-al toamnei mele frigNu voi mai fi tânăr niciodată.N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum,Inimă răcită prea devreme.S-o pornesc din nou desculţ la drumStamba luncii n-o să mă mai cheme.Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,Pui pe buze flacăra pornirii.O, pierdutul prospeţimei harCu vioiul clocot al simţirii!În dorinţi încep zgârcit să fiu,Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă?Parcă pe un cal trandafiriuVesel galopai de dimineaţă.Toţi suntem vremelnici pentru veciRar ning fagii frunzele deşarte…Binecuvântat să fie deciCă trăiesc şi că mă duc spre moarte.

Trad : George Lesnea