Tu tot mai trăieşti, bătrână mama?Ţie cu supunere mă-nchin!Mica-ţi casă seara de aramăLumineaz-o paşnic şi senin.Mi se scrie că eşti tulburată,Că ţi-e dor de mine ne-ncetat,Că ades baţi drumul supărată,În paltonul vechi şi demodat.În albastre seri ţi se năzareGând pustiu, ce lacrimii dă val, -Că la crâşmă, într-o-ncăierare,Mi s-a-nfipt în inima-un pumnal.Mama, nu-i nimic! Delirul furăGândul tău, ducându-l spre prăpăd;Nu-s beţiv chiar în aşa măsurăCa, pierind, să nu te mai revăd.Ca-n trecut mi-e inima duioasă,Am un vis, un vis pe care-l storc:Să mă smulg din dorul ce m-apăsăŞi la noi acasă să mă-ntorc.Eu voi reveni pe când răsfaţăPomii-n floare satul meu tăcut.Dar să nu mă scoli de dimineaţă,Cum opt ani în urmă ai făcut.Nu trezi deşertăciunea cruntă,Nici regretul că mă risipesc.Prea devreme, pierdere şi trudă,Mi-a fost dat tră...