Tot ce trăiește poartă semn

de timpuriu, ca un dar.

Dacă n-aș fi poet

Aș fi haiduc sau tâlhar.

Slab și mic, totdeauna erou

Printre ștreanguri pe subt gard

adesea, foarte adesea, mă-ntorceam

acasă cu nasul spart.

Când vedeam pe mama speriată,

cu gura în sânge îngânam, pitic:

”Nu e nimic m-am lovit de-o piatră,

mâne nu se mai vede nimic.”