Medicul din Miercurea Ciuc ne-a spus că e o boală fără dureri, gîndindu-se, probabil, că cei cu astfel de boală sînt în mare parte sedați și…mor în somn.

Mîna dreaptă, neutilizată a început să fie dureroasă, apoi… convulsii, dureri atroce de cap, pierderea abilității de a vorbi și cine mai știe.

Am trecut prin toate, dar cel mai greu de suportat este preavizul și frica de trecere.

Doar diazepam și sfîșierea că nu o pot ajuta cu nimic.

N-a mai mîncat, n-a mai putut suporta nici lichide și deși s-a împotrivit, dorind să moară acasă, lîngă mine, am internat-o la Centrul de Ingrijiri Paliative Sfîntul Nectarie.

Sub patronajul Bisericii Ortodoxe, se ocupă cu ușurarea vieții celor care-și așteaptă moartea.

Este de o săptămînă acolo.

Mi-a spus medicul că în jurul tumorii se face un edem care creează presiune intracraniană și asta doare.Ei incearcă să reducă sau să elimine acest edem, dar nu pot vindeca tumora.

Si-a revenit, vorbește, are poftă de mîncare, dar datorită faptului că ăștia au prelungit Starea de Alertă, nu poți sta cu bolnavul decît cîte 15 minute , de trei ori pe săptămînă.

Din cauza asta și soția mea, imobilizată la pat, suferă cumplit că nu sîntem împreună și eu, la fel, stînd pe la garduri și ferestre.

Astăzi mi-a spus dl doctor că poate să mi-o dea acasă pentru o săptămînă, două.Cît să se bucure că sintem împreună acasă, iar cînd apar problemele o internează, imediat, din nou.

In 7 iunie a împlinit 58 de ani și șase luni de pensie.

Acum arată de 80 de ani și are cîteva kilograme.

Azi, la vizită am pus-o într-un cărucior și am mers afară.

Mai erau acolo cîțiva pacienți, cîteva asistente și un medic.

Cafeluță, țigări și a spus plîngînd

Degeaba o să fiu cu Doamne Doamne, dacă n-o să fiu cu tine.

Te iubesc, iubitule! Mulțumesc pentru viața frumoasă pe care mi-ai oferit-o!

Am plîns cu toții

Sper să ajungă acasă, căci e plină casa de ea, dar e atît de goală fără ea.