Că ești blamat nu e al tău cusurul

frumosul e vânat de ponegrire

el își gravează în văzduh conturul-

corb lunecând în aerul subțire.

Ești teafăr? Clevetirea-ți ține partea

și gestul ți-l pețește și vigoarea;

floarea, suavă și-o dorește moartea

iar tu îi pari neprihănită, floarea.

Nu mai ești tânăr, hăituit, și pare-ți

că nici izbânda n-o mai ai, fierbinte

dar tot mai c