Ceea ce numim - nu tocmai exact - "cultura şi civilizaţia arabă", este de fapt, în cea mai mare parte, creaţia unor popoare ne-arabe, dar de religie islamică; popoare care au făcut parte din marele imperiu de odinioară al arabilor, care au folosit şi folosesc - în operele lor filosofice, ştiinţifice şi literare - limba arabă...(Ovidiu Drimba)

Stăpânirea musulmană asupra Siciliei a devenit efectivă din anul 902 când ultimul avanpost bizantin major din insulă, Taormina, a capitulat.
Domnia completă asupra insulei, sub forma Emiratului de Sicilia, s-a situat între 965 și 1061.
Emiratul din Bari (din sudul Italiei) a avut o durată scurtă.(847 à 871)
***
Castelul sarazin din Taormina


Detaliu de manuscris care descrie cucerirea orașului Siracusa-878

Ibn Hawqal, un comerciant din Bagdad care a visitat Sicilia în 950, ne-a lăsat o descriere a orașului Palermo din acea vreme: ” o asezare fortificată numită ”alcazar”((alcázar, palat) este centrul cu o moschee .In cartierul al-Khalisa (Kalsa) se află palacio emirului, băile, moscheea palatului , birouri gugernamentale și chiar o închisoare. ”

Lasfârștul secolului al XII-lea, un alt călător, poetul și geograful arab Ibn Jubair a vizitat orașul, lăsând și el o descriere a Al-Kasr și Al-Khalisa.:

***

Intr-adevăr ocupaţia arabă a introdus în agricultură un sistem de irigaţie perfecţionat aici ca în nici o alta ţară din lume la acea dată. Arabii au introdus în Spania şi Sicilia - de unde acestea se vor răspândi în restul Europei - metode şi specii necunoscute în agricultură, pomicultură şi horticultură, ca: orezul, cânepa, bumbacul, dudul alb, bananierul, curmalul, gutuiul, portocalul, lămâiul, caisul, piersicul, rodiul, moşmonul, pepenele galben, strugurii-ursului.

De asemenea, manufactura mătasei, a bumbacului, a lânei, a hârtiei, introduse de arabi în Spania şi Sicilia (şi, prin acestea, în Europa), au dus la o puternică dezvoltare şi a comerţului.

***

Emiratul din Sicilia s-a destrămat din cauza luptelor interne dintre emiri și a fost cucerit de normanzi. Până în anul 1091, musulmanii au fost alungați complet. Cucerirea normandă a instaurat cu fermitate creștinismul romano-catolic în regiune, după ce creștinismul ortodox predominase în perioada stăpânirii bizantine și chiar în cea a dominației musulmane.
Palazzo dei Normanni, un palat fortificat islamic din sec. IX , modificat ulterior după cucerirea normandă în sec. XI în sediul guvernului.

Pictură arabă realizată pentru regele normand,in jurul anului 1150(?)
(Palazzo dei Normanni)
S.Giovanni degli Eremiti
Palermo- Palatul Zisa(înscris in patrimoniul UNESCO)

Sicilia a continuat să rămână şi sub dominaţia normandă o punte de legătură între civilizaţia Islamului şi cea a Europei. La curtea lor din Palermo regii normanzi şi-au atras erudiţi, medici, poeţi musulmani; în timp ce constructorii arabi au clădit diferite edificii splendide în stil arab, mult admirate şi azi. Iar împăratul Germaniei şi rege al Siciliei, Frederic II de Hohenstaufen (care prefera să rezideze la Palermo), era un bun cunoscător al limbii, religiei şi ştiinţei arabe, întreţinând legături strânse cu Siria şi Egiptul, invitând la curtea sa erudiţi, poeţi şi filosofi musulmani din Orientul Apropiat, adoptând el însuşi cultura şi obiceiurile arabe.
Catedrala din Monreale (în dialectul sicilian Murriali)


Arta şi arhitectura arabo-normandă au combinat elemente occidentale (precum coloanele și frizele clasice) cu caligrafia tipică artei decprative musulmane.