Autor: St.O. Iosif                         Te simți mai singur astă-sară,                        Mai mohorîtă-i azi odaia...                        Auzi cum șiruie afară,                        De-a lungul streșinilor, ploaia !                        Trist, ca o plîngere-necată,                        Răsună-n noaptea cea pustie,                        În noaptea asta-ntunecată                        Ce-ți pare-un veac de insomnie...                        Și cum în van te lupți cu firea                        Să cauți vieții tale țîntă,                        Să smulgi o rază din orbirea                        De patimi care te frămîntă,                        Se-nalță-n mintea-ți aiurită                        Stafia vremilor uitate,          �