Am învățat să rîd de mic copil, rîdeam cu bucurie atunci
cînd îmi vedeam părinții, iar mai tîrziu, cînd începusem să înțeleg
cîte ceva din lumea înconjurătoare, nu-mi aduc aminte de vreo zi
din acea perioadă a vieții mele în care să nu fi rîs. Printre cei
care mi-au adus bucuria rîsului din toată inima, atunci cînd uiți
de orice supărare, sînt Stan Laurel și Oliver Hardy sau
Stan și Bran cum i-a botezat cineva în limba română și
cum le-a și rămas numele pînă astăzi. Mă uitam cu tata la televizor
la minunatele lor scurt-metraje și nu ne mai puteam opri din rîs.
Făceau parte din momentele tată-fiu pe care mi le amintesc pînă
astăzi cu duioșie. Cînd s-a tradus la noi biografia celebrului
cuplu de comici, cartea lui John Mc Cabe apărută în 1977 la editura
Meridiane în traducerea lui Constantin Papadopol Calimah, cu un
cuvînt înainte al Manuelei Gheorghiu, tata a făcut rost de ea și
cînd mi-a adus-o, am sărit în sus de bucurie. La sfîrșit era
trecută filmografia lor și bifam cu mîndrie filmele pe care le
vedeam, difuzate în fiecare sîmbătă după-amiază la
TVR.
Tata mi-a făcut și un semn de carte special, decupînd
caricaturile celor doi dintr-o revistă, lipindu-le apoi de o parte
și de alta a cartonului colorat. Pur și simplu îi iubeam amîndoi
pentru umorul lor, căldura și umanitatea personajelor, pentru arta
lor actoricească desăvîrșită. Big Business
(1929), The Perfect Day(1929),
Below Zero (1930), The Music Box
(1932) sau County Hospital (1932) sînt
capodopere pe care le revăd oricînd fără să mă plictisesc și rîd la
toate gagurile, chiar dacă le știu pe de rost.
Finalul cărții ni-l arată pe Stan mulțumit de viața pe
care o avusese: Mai mult ca orice, se mîndrea cu
dragostea și îngrijirea ce i-o acorda soția sa Ida, care îl veghea
cu acea solicitudine specială de care avea atîta nevoie. A
împărtășit cu el toate amintirile și probabil că ea a fost cea care
i-a dedicat fără să-și dea seama cel mai potrivit epitaf. Relatînd
odată întîmplări din viața dusă alături de Stan, ea mi-a vorbit de
multe lucruri și a încheiat scurt cu ceea ce părea a fi o reflecție
concludentă: „Și, mai ales, a spus ea, ce-am mai rîs
împreună!”. Pe 23 februarie se împlinesc 56 de ani de
cînd Stan Laurel a devenit nemuritor.
