Cândva, într-o câmpie legendară,un vechi castel de bronz tânjea sub prav.Durerea-l bântuia ca o fanfarăpe dinăuntru și pe dinafară,căci Regele Pescar era bonav.Pecinginea se lăfăia-n donjoane.Puia șopârle purpura-n postav.Ogivele cădeau peste balcoane,și pragurile licăreau broboane,căci Regele Pescar era bolnav.Osânda lui plutea peste ogoare.Parfumul ierbii, mai demult suav,rotea-n văzduh vârtejuri de duhoare.Nici pasăre nu se iubea, nici floare,căci Regele Pescar era bolnav.Pe boltă izvorau într-una semnedin pensula unui cumplit zugrav.Și fosforul clipea din ochi pe lemne,și apele, sleind, stagnau solemne,și Regele Pescar era bolnav.Pădurile - schelete care țipă,văzduhul tras prin tină ca un sclav,și streșinile toate-ntr-o aripă,cântând sub vântul galben, a risipă,și Regele Pescar mereu bolnav.Veneau din patru vânturi cavaleriisă-ntrebe pe