De ceva vreme, mai exact de cand am facut cursul de nutritie, incerc sa imi tin stresul sub control. Si cum altfel decat cu oaresce chestii din plante? E ok, zic eu. Dar, foarte importanta este si dorinta de a nu lasa problemele altora sa ma copleseasca, sa devina problemele mele. Asa am ajuns, incetuc si cu treaba buna, la concluzia ca nervii sefei sunt problema ei si nu a mea, ca – asa cum eu incerc sa vad ceva bun in fiecare zi – oricine poate sa-si dea silinta sa faca la fel. Ce mi se intampla mie i s-a intamplat si altora, nu sunt si nu voi fi unicat in acest sens. Suntem unici doar prin modalitatea de a vedea lucrurile, prin abilitatea de a gasi solutii chiar si acolo unde par sa nu existe. Iar faptul ca suntem ajutati daca cerem ajutor, este bine stiut.

Un al treilea fel de a ma „aduna” sunt margelele, evident. Sa fie rosu, mult rosu am zis !