Godiva, te dezpieliţez –
Mâini amorţite, moarte justeţi.
Iar acuma eu
Clăbuc de drojdie-n făină, licărire pe-ocean.
Plânsul copilului
Se frânge în zid.
Iar eu
Sunt săgeată.
Rouă ce se evaporă
Sinucigaşă, una şi-aceeaşi cu calea
Spre purpuriul
Ochi, căldare a dimineţii.