TĂRÂMURI

 

plutesc în atmosfera rară

precară din înalturi

tot mai săracă în eter

trec de pe-un țărm pe altul

pe-o punte de transfer

îmi cresc istmuri osoase

din trunchiul efemer

întind frânghii de ațe

le împletesc prin păr

trag fire rezistente

viermii de mătase

mă răsucesc în transă

gogoșile pufoase

mă leapădă acasă...  

îmbrățișarea gravitației