plutesc în atmosfera rară
precară din înalturi
tot mai săracă în eter
trec de pe-un țărm pe altul
pe-o punte de transfer
îmi cresc istmuri osoase
din trunchiul efemer
întind frânghii de ațe
le împletesc prin păr
trag fire rezistente
viermii de mătase
mă răsucesc în transă
gogoșile pufoase
mă leapădă acasă...
îmbrățișarea gravitației
mă prinde-n brațe hoațe
o cârtiță ascunsă în țărână
sapă adânc la rădăcină
roade pământ fărâmă cu fărâmă
un ombilic, o râmă, o parâmă
îmi leagă trupul provizoriu
de tărâmuri...
© Mihaela Chițac, 2023
