Te-am adunat pe suflet în tăcere,
Ca un cocor pierdut în zbor nătâng,
Când altă noapte-n infinituri piere
Doi maci am pus pe umărul tău stâng!
Ca să nu uiţi că-n mine mai e vară,
Şi încă mai privesc la dalbe spice,
Dar am omis, în graba mea precară,
Chiar braţul tău să-l chem să mă ridice!
C-ar fi banal să nu exişti cu mine
Şi-ar fi absurd tot zbuciumul lumesc
De-am mai avea şi vise prea puţine
Ori aş uita vreodat’ să te iubesc!
Dar ştiu că nici uitarea nu e lege,
Că dorul tău mi-e vamă şi hotar,
Că nu avem meniri spre a-nţelege
Popasul lung în drumul solitar.
Te-am adunat pe suflet în tăcere,
Ca un cocor pierdut în zbor uitat,
Te-mbrăţişez, sublimă mângâiere,
Ca să mai uit, din nou, că ai plecat!
