Am lucrat pentru scurt timp în echipă cu o persoană încadrată de obicei la categoria „cu nevoi speciale” sau „cu dizabilități” sau „cu cerințe speciale” – denumirile evoluează, încercând să țină pasul cu noile concepte și perspective, dar mai ales cu limbajul „corect politic”.

La un moment dat am făcut niște exerciții de empatie (simulări ale situației în care se află o persoană care nu vede sau care are niște limitări motorii), dar rezultatele au fost strict legate de propria persoană – le-am făcut pe scurtă durată, în intimitatea propriei case. Am învățat multe despre percepția mea, despre reacții și controlul lor, dar nu am avut ocazia de a interacționa cu alții.

Cu colega mea, timp de câteva luni, am avut o experiență diferită – am observat cumva din exterior comportamentele și reacțiile ei, d...