Nu voi lăsa în urmă nici palate, nici mari averi cum alții au lăsat,
Vă las ca moștenire versurile toate, dacă n-or fi cumva de lepădat!...
Dacă-am greșit cuiva, îmi cer iertare, căci ăsta este omul pe pământ –
Am dat cât am putut o alinare și n-am făcut cu răul legământ…
Destinul meu n-a fost din cele-ușoare, am suferit din greu, în fel și chip,
Dar răutatea n-o să mă doboare, iar binele, cât pot o să-nfirip –
Cu-aproapele aflat în suferință, cu-o vorbă bună spusă pentru obște,