George BacoviaNervi de toamnă                               E toamnă, e foşnet, e somn...                              Copacii, pe stradă, oftează;                              E tuse, e plânset, e gol...                              Şi-i frig, şi burează.                              Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,                              Pe drumuri fac gesturi ciudate -                              Iar frunze, de veşnicul somn,                              Cad grele, udate.                              Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,                              Şi-amanţii profund mă-ntristează -                              Îmi vine să râd fără sens,                              Şi-i frig, şi burează.