Sunt hoinarul singuratic al oceanului necuprinsCunosc transformarea culorilor şi tăcerea universului meu.dar numele nu mi-l cunosc.Ştiu toate vietăţile ce mişună în drumul meu,ştiu care varietate va fi jertfită foamei de mine,ce pântec va îndestula carnea mea -dar ţelul călătoriei mele nu-l ştiu.Cunosc întinderea uriaşă a universului meu,îmi sunt familiare sumedenii de ţărmuri,gurile fluviilor unde îmi lasicrele, fără să ştiu vreodată dacă ele vor fihrană pentru alţii sau o nouă viaţă.Simt înaltul şi simt adâncul,între ele sunt nevoit să înot până la sfârşitul vieţii.Nu mi-e străină osteneala, odihna, somnul şi deşteptarea,pacea o cunosc, toate treptele bucuriei, frica şi gheenele spaimei,dar naşterea mea cunoaşte numai înaltul,moartea mea cunoaşte numai adâncul.
Trad. Petre Stoica