Pentru că nu mai am speranţa de-a mă-ntoarcePentru că nu mai amPentru că nu mai am speranţa de-a-ntoarce din loc paginaTânjirii după darul unuia sau după ţelul altuia,

nemaitinzând – de ce-aş mai tinde? – să lupt pentru acestea toate.

 (Vai, la ce bun vulturul bătrân şi-ar mai întindeAripile lui?) Iar eu aş mai jeli paraginaVreunei domnii?Pentru că nu mai am speranţă pentru că nu mai vrea s-adasteNu mai speră inima mea să mai cunoască infirma glorie-a clipei fastePentru că nu mai credPentru că ştiu că-mi va rămâne-o tainăClipa aceea de adevărată putere efemerăPentru că nu mai pot să beau acolo undeÎn floare-s pomii şi, curată, fântâna-şi dăruie strălimpezile unde pentru că nimicul iarăşi se aratăPentru că ştiu că timpu-i întotdeauna timpŞi locu-i totdeauna şi numai locu-acelaIar ceea ...