Vocea Monicăi Lovinescu, pe care o ascultam la Europa
Liberă în anii ’80, îmi este acum din nou aproape prin volumul
apărut la Editura Casa Radio, Și am ales microfonul. Interviuri
la Radio România (1993-2004), prefațat de Anca Mateescu, care a
purtat în această perioadă mai multe discuții cu Monica Lovinescu.
În emisiunea Teze și antiteze la Paris am auzit pentru prima
dată poemele Marianei Marin, opozantă a regimului, dar și despre
scriitori români stabiliți după război în Vest, ca Eugen Ionescu,
Emil Cioran sau Mircea Eliade. Monica Lovinescu a fost vocea care
simboliza libertatea, alături de Mircea Carp sau Neculai Constantin
Munteanu. Impresionantă este evocarea mamei sale, Ecaterina
Bălăcioiu-Lovinescu, asasinată de regimul comunist pentru vina de a
fi refuzat colaborarea cu Securitatea. Într-un mereu amînat proces
al comunismului, ar fi fost o probă nimicitoare. Mulțumesc, Gilda
Rădulescu, pentru acest dar minunat, făcut în anul centenarului
Monica Lovinescu, postul național de radio fiind, cred, singura
instituție publică care a cinstit această aniversare. Primăria
Capitalei mai așteaptă să redenumească bulevardul Primăverii și a
străzii Herăstrău cu numele Monicăi Lovinescu și al lui Virgil
Ierunca. Dacă tot e 1 decembrie și căutăm modele, Monica Lovinescu
este unul dintre ele.