Și alții apar ca un blestem, aș completa eu, la cei 55
de ani ai mei, văduvă fiind!
Viața mi-a oferit multe, dar mi-a și luat în aceeași
măsură. Am preferat, de fiecare dată să îmi afund nasul într-o
lectură despre suflete pereche, gemene și alte proiecții de acest
gen, niciodată verificate pe deplin. Am preferat să vărs o lacrimă,
să mă bucur atunci când am avut ocazia... am preferat să trăiesc la
maxim clipa care știam că nu se va mai întoarce! Nu mi-am afundat
nasul într-un pahar de alcool... decât atunci când, după ore bune
de muncă pentru al patriei beneficiu, am preferat compania unui
cognac bun... musai franțuzesc!
Acum câteva zile, pe fruntea mea s-a impregnat cu
majuscule:
47 de ani!
Acum... încă aflat în câmpul muncii mi-am luat inima în
dinți și scriu din nou, după o pauză serioasă:
Am pierdut!
Din nou!
Ce?!
Ehe..
Societatea îndeamnă la cunoașterea de sine prin orice
mijloace și dacă vom reuși să dăm un "search" pe Google vom afla că
toți cei care s-au perindat prin lumea virtuală transpunându-se in
mari cărturari și înțelepți în arta iubirii de sine (și nu numai )
au sfârșit nașpa! Îmi este permis acest
termen..."nașpa"?!
Sper că da!
Eu... nu rezonez cu nimeni! Fiind mai rebel de felul meu
mă dezic de tot ceea ce citesc în virtual, foarte puține fiind
"zicerile" cu care rezonez! O fi vreo lipsă de ceva pe
undeva...
Mi-am iubit aproapele mai mult decât pe mine. Și
rezultatul..
Am pierdut!
Din nou și din nou...
Am încercat să construiesc o lume, un univers... în care
toți ceilalți să se simtă apreciați și respectați. Rezultatul... am
eșuat! Pierzându-mă pe mine pentru ceilalți...
La 47 de ani am realizat că viața este magie, după cum
spunea Einstein! Și, ca oricare altcineva, am încercat sa
prelungesc această magie, știind că nu mai întoarce! Este că...
eșec! Hai sa recunoaștem, cu toții ne dorim eternitatea unei clipe
mișto, a unui sărut, a unei priviri pline de iubire, ne dorim
prelungirea la infinit, dacă se poate, a tuturor secundelor în care
am fost fericiți!
Și eu, și voi, cei care citiți această
pagină!
Căutarea Fericirii și a sensului acesteia a generat
speculații de tot felul, inclusiv metafizice de-a lungul timpului.
Orice religie sau cultură are o definiție proprie și nimeni nu
poate contrazice nimic prin nici un argument, oricât de sustenabil
ar fi acesta. Fericirea înseamnă "a trăi", "a simți", "a suferi"...
indiferent ce fraze pompoase ne sunt livrate sub nas de către
"cărturari!"
Pentru mine fericirea este acel suflet alături de care
să merg să îmi ridic cuponul de pensie, așa cum îi scriam recent
unei prietene..
Orice altceva devine oarecum desuet!
47 de ani cu multe încercări, de orice fel, în care am
murit dar am și renăscut!
Viața îți poate fi dată peste cap în orice clipă tocmai
de către cel/cea care ar trebui să fie acolo... pentru
noi!
47 de ani...
Iubiți-l pe cel ce este lângă voi, un El sau o Ea!
Pentru că, într-o lume viitoare, acolo la Poarta Raiului nu vom fi
întrebați ce am realizat ci cât de multă iubire am purtat în
inimă!
Eu..mi-am pus inima pe tavă!
Și am pierdut!
Din nou!
sursa: Drumul către noi
