Va veni o vreme când vei rămâne singur. Singur cu gândurile tale, cu necazurile tale, cu problemele de zi cu zi. Și din acel moment te vei trezi că nu mai ai prieteni, că nu te mai sună nimeni, că nimeni nu îți mai deschide ușa...
Nu va mai interesa pe nimeni dacă ești sănătos, cum mai trăiești, dacă te-ai vindecat de tristețe sau dacă suferi în continuare! Vei fi doar tu, cerul și Dumnezeu! Și datorită Lui vei trăi, vei încerca să zâmbești, vei încerca să mergi mai departe pe drumul tău, căci nimănui nu-i va păsa de singurătatea și suferința ta.
Mai greu va fi atunci când nepăsarea va veni din partea cuiva pe care îl credeai special. Când se va întâmpla asta, nu prea vei putea să te bucuri. Însă nici să verși lacrimi... Ar însemna să le dai o prea mare importanță celor care nici măcăr nu merită să le mai fie pronunțat numele