A doua oară a fost cu noroc, nu mai era niciun gibon auto care să blocheze intrarea în vamă. Țintă: Lepenski Vir, situl arheologic la care visam când, copil fiind, am aflat de Porțile de Fier și am fost tare tristă că a fost scufundată Ada Kaleh.

Drumul pe marginea Dunării e mic, cu două benzi mai înguste, cu trafic lejer și fără mașini de mare tonaj. Sunt mai multe tuneluri și mai lungi, lumea respectă regulile de circulație – nu depășește pe linie continuă, respectă viteza, chiar și românii -, nu e gunoi pe marginea drumurilor, dar sunt coșuri de gunoi cu saci de plastic în ele. E mult mai spectaculos malul românesc al Dunării văzut de pe malul sârbesc: stânci înalte, văi de râuri, golfuri, piatră, multă piatră, case pe malul fluviului, pontoane, multe bărci și vaporașe, Mraconia, Decebal. Ne-a oprit un poliți...