Cum dragostea de tine mă vrea de veci sonor,

Melodios, din creștet până-n tălpi, mă ține

Mereu între fiole și alambicuri pline,

Cu sucuri de cuvinte, miresme tari de dor,

Plecat peste esențe, cu tainice șoptiri,

Să migălesc cerescul venin în lacrimi acre,

Și-n cumpăna de aur a sunetelor sacre

Să aflu elixirul râvnitei nemuriri...

Fierb muzici mari de sfere în magicele scule

Se rânduiește-n zodii tot clocotul de hău...

Și e aproape gata...Dar albelor formule

Le mai lipsesc silabe: rostesc numele tău:

Închis, fără de moarte, doar într-un singur vers

M-a sărutat pe gură întregul Univers

Duminică 30 septembrie 1956