Ascuns în desișul destinului meu

Ascut săgeți, ciocnesc fier și piatră.

Însumi amnar, visul cremene: limbi de curcubeu,

Herghelii de flăcări își țâșnesc nechezul pe vatră.

Singuratec în munți înțelepți,

Sihăstria mi-e împodobită cu jocuri.

M-am desprins greu din stânci, de brazii drepți,

Dintre urșii moșneni alungați de focuri...

Mă-nconjur de mine și-mi chem un contur.

Cobor spre argila din alba-mi structură,

Mă urc pân la aur, la spiritul pur.