Urc muntele de gând cu aspre galbeCătând frunzarulrugului aprins:Doar mugetele tunetelor albeMă vor vesti că,Doamne,te-am atins

Şi-şi vor croi,făcându-le puzderii,Pe mătcile urechilor drum nou,Că,până-n fund,bulboanele tăceriiS-or turbura sub bulgări de ecou.

Atunci scoţând sandala minţii moale,Păşind în vârful gândurilor goale,Voi cuteza să calc pe spirit pur.