Urc muntele de gând cu aspre galbe
Cătând frunzarulrugului aprins:
Doar mugetele tunetelor albe
Mă vor vesti că,Doamne,te-am atins
Şi-şi vor croi,făcându-le puzderii,
Pe mătcile urechilor drum nou,
Că,până-n fund,bulboanele tăcerii
S-or turbura sub bulgări de ecou.
Atunci scoţând sandala minţii moale,
Păşind în vârful gândurilor goale,
Voi cuteza să calc pe spirit pur.
