Pocnet de harapnic scurt a detunat,

Spartă,-n gol tăcerea țăndări a zburat;

Val-vârtej prin vadul nopții trec năluci,

Om cu ghebă neagră, cai plini de clăbuci.

Pe un cer cât lumea stelele nu-ncap

Și sub cerul ăsta nu se merge-n trap.

Urcă din porumburi șopot ne-nțeles;

Cât o șură aprinsă iese luna-n șes.

”Hii, căluții tatii, hii la drum întins.

Pân-acuma nimeni urma nu ne-a prins.

Am gonit o noapte, de-om scăpa încai

Să intrăm în țara hoților de cai:

Înecat de iarb�...