am învățat să mă detașezsă mă descarnezsă privesc de susrece și impasibilviațaviața ca o piesă de teatruca un spectacol al absurduluila care toți mimeazăentuziasmul șifericirea
eu am rămas un simplu spectatorcare a văzut prea multcare a înțeles prea devremecare nu mai acceptă ce nu e realcare nu mai crede în minuniși care așteaptă doarpunctul culminantreplica de finalînainte să cadă cortina
emoția în fața adevăruluiînsăși în fața sufletului dezgolitrămâne copleșitoareși, de fiecare dată,nemaiașteptată