Vânt suav, ca de april,Îmi inundă, vesel, ceasul…Vreau să fiu, din nou, copil –Cristalin să-mi fie glasul.Vreau bunica să mă chemeÎn căsuţa ei pleoştităŞi să aud, fierbând, cum geme -Lapte, aburind pe plită.În cămara înnegrită,Mirosind a busuioc,Să-mi simt viaţa că-i menităSpre visare şi noroc.Basme, molcom, povestite,De bunica în înserăriSă mă ia pe nesimţite –Să mă ducă-n alte zări,Spre tărâmuri cu palate,Cu caleşti, cu zâne bune,Cu-ntâmplări hazlii, ciudate –Ba naive – ba nebune……Dar bunica nu mai este,Nici căsuţa ei pleoştită…Însămi, viaţa e o poveste –Dar deloc preafericită.Buruieni cresc, azi, pe loculUnde ascultam poveşti…Şi, nicicum, pribeag, norocul –Nu-mi trimite, din zări, veşti.Iar bunica tace-n tainăSub un strâmb salcâm culcată…Lutul rece-i este haină –Nimic nu-i ca altădată.Ape-amare – în zori de april,Î