În sud sălbatic mama m-a născut.

Sunt negru; o, dar sufletul mi-e alb.

Alb ca un înger e micul englez,

eu, negru, parcă de lumină despoiat.

Mama, vorbindu-mi, mă-nvăța subt pom.

Pe jos, mai înainte de a da

căldura zilei, mă lua în poala ei,

și arătând spre răsărit grăia:

În dosul soarelui, acolo-i Dumnezeu.