Domn al iubirii mele, iartă-mi scrisa

slujindu-te respectuos, vasală,

Aceste vorbe nu-s trufașe; li s-a

menit să te ajungă fără fală.

Poate că-mi este prea sărac prinosul

și despuiat de oarecari cuvinte,

atuncea blând ai să acoperi osul

cu gândurile tale ca-n veșminte.

Până când steaua ce-mi sluji-n mișcare

cu sfânta-nfățișare mă țintește

și-i pune pe iubirea-n dezbinare

o haină demnă celui ce slujește.

Pot spune-abia cât mi-i făptura-ți scumpă,

dar pân-atunci eu capu-mi țin în umbră...

din vol. William Shakespeare, Sonete, Editura Porto -Franco, Galați, 1991

Trad. Gheorghe Tomozei