Probabil am privit în urmă din curiozitate.Dar e posibil să fi avut şi alte motive.Am privit în urmă jelindu-mi vasul de argint.Din neatenţie, în timp ce-mi încheiam sandala.Să nu mai văd ceafa plină de virtuţia soţului meu, Lot.Ştiam că nici de-aş cădea moartănu s-ar opri din drum.Din nesupunerea unui om înjosit.Cercetînd dacă pe urme îmi călca cineva.Lovită de tăcere, sperînd că Dumnezeu se răzgîndise.Cele două fiice ale noastre dispăruseră peste vîrf de deal.Simţeam cum îmbătrînesc. Distanţă.Rătăceam fără sens. Toropeală.Am privit în urmă aşezîndu-mi desaga pe pămînt.Am privit în urmă cu teamă, neştiind încotro să păşesc.În cale mi-au apărut şerpi,păianjeni, şoareci de cîmp, şi pui de vulturi.Nici buni, nici răi. Pur şi simplu orice vietate se chinuia să răzbată prin panica iscată.Am privit în urmă devastată.Ruşinată pentru că mă furişam.Pentru că-mi venea să urlu, să mă-ntorc.Sau