Din motive incertesub circumstanțe neștiuteFiința Ideală a încetat să mai fie satisfăcută.
Ar fi putut continua la infinit,tăiată din întuneric, forjată din lumină,în grădinile sale adormite deasupra lumii.
De ce, oare, a început să caute senzații tariîn compania rea a materiei?
La ce bun ar fi pentru epigoni,inepți, bătuți de soartă,lipsindu-le orice cale către eternitate?
Înțelepciunea saltăcu un ghimpe înfipt în călcâiul său?Armonia a deraiatde la apele învolburate?Frumusețeacu viscerele sale neatrăgătoareși Binele –de ce umbră,când nu avea una înainte?
Trebuie să fi fost un motiv,oricât de incert,dar chiar și Adevărul Gol, ocupat cu răvășireagarderobei pământului,nu-l va trăda.
Să nu mai zic, Platon, de acei poeți îngrozitori,gunoi împrăștiat de briza ce vine de sub statui,resturi ale acelei mărețe Tăceri de sus.
Traducător