Trântesc cu toate puterile poarta, să fiu sigură că nimeni şi nimic nu mă mai împiedică să mă înec în zăpadă. Fulgii, mari şi grei, mi se aşază, cuminţi, pe umeri, îmi scaldă obrajii încă palizi. O iau la goană în deal, păzindu-mă de cei ce isprăviseră cursa şi alăturându-mă acelora care urcă, trăgându-şi cu hotărâre săniile spre deal. Sunt mulţi copii pe dealul meu, este cel mai bun deal, de pe toate uliţele din acea parte a satului! Şi oamenii cei mai buni sunt, pârtia noastră rezistă cât toată iarna, căci oamenii răi nu aruncă pe pârtie cenuşă, sare ori alte minunăţii, ca să ne strice nouă bucuria! Asta pentru că fiecare gospodărie are cel puţin doi pici care ies la săniuş. Ar fi o problemă, că nu am sanie… Dar găsesc repede ,,ocazie’’ şi intru în rândul lumii, adică al celor de seama mea. Ninge într-una, mai cad de pe sanie căci, când eşti ,,la ocazie’’, te aşezi în spate şi la viraj se întâ...