Sub stropii reci, gri, ce au început să curgă, pornesc, la pas. Cu degetele strânse, arc, duc geanta cea de zi cu zi, aceeaşi, sobră, nelipsită. Cele ce fac, azi, diferenţa sunt tovarăşele de drum, şi ele strânse, de frig. Sunt şase: patru garoafe roşii şi doi trandafiri, roşii şi ei. Eu sunt grăbită. Ele sunt triste. Şi supărate, aşa cum li se pare că este chipul ce poartă zâmbetul care le-a primit. Sperau să ajungă, din mâinile unui bărbat galant, în braţele gingaşe ale unei femei frumoase, care să le primească cu bucurie şi, de ce nu, chiar cu dragoste. Dar nu au fost primite decât cu un zâmbet şters, ca răspuns la un simplu gest de amabilitate. Ajung acasă şi le slăbesc din strânsoare....