Articole postate de Eugen Ungureanu

  • Long Time No SEA... 299

    În mod deschis am spus-o și o tot repet că marea și a sa întindere de nisipuri și ape nu sunt o țintă în sine pentru plăcerile mele turistice. Însă Dobrogea și a sa magie sunt mereu fascinante, poate și pentru că de copil au fost călătorii deosebite către acest ținut dintre ape. Așa că … Continuă să citești Long Time No SEA

    Citește mai departe
  • Prizonieri ai paradisului ideilor... 325

    Frumoasa si foarte eficienta propaganda am inghitit de-a lungul istoriei. Atat cea un pic mai distanta cat si aceea asa-zis democratica a ultimilor 30 de ani. Atat de eficientă incat si-a facut pe deplin treaba in a ne face sa ne consideram oameni de ultima mana. Si sa ne inchinam la tot felul de printi […]

    Citește mai departe
  • Lunatic... 404

    Tudorean fiind si recunoscandu-ma ca atare (sa spun ca sunt cu adevarat mandru de asa apartenenta!) si rasfoind doar o carte a deschizatorului de drum in educatia botosaneana, Tiberiu Crudu (fiu al Tudorei natale), am prins si eu ca pasiunea umblatului in noapte vine din istoria tinutului care ma defineste. Si uite cum atunci cand […]

    Citește mai departe
  • un drum, mai multe stări... 326

    energetice stările acestui DJ159. De la stabilitatea asfaltului impecabil, până la agitația moleculară a lipsei sale sau starea intermediară, de combinație ce necesită atenția totală a celui de la volan, spre a nu-și lăsa bucăți de mașină pe te miri unde. Ce îmi este clar însă, pe zi ce trece, este că aventura numită deplasare […]

    Citește mai departe
  • Trist... 294

    dar aniversar! de 10 ani. Se făcea că o luam la roți (https://ungureanueugen.wordpress.com/2011/07/12/ziua-1-iasi-kosice/) spre NordKapp pentru ceea ce avea să devină cea mai tare aventură auto-turistică a noastră de până acum. Ce va mai fi? Chiar nu știe nimeni! Îmi doresc să mai am oportunitatea de a plănui și executa o atare aventură auto-turistică. Până […]

    Citește mai departe
  • Ițele vieții... 327

    Cum timpul scurs se tot adună binișor într-un lung șir de amintiri înșiruite peste tot prin cea veche (și deja pierdută în fața cancel-culture by woke+b/plm învelite în anvelopa cu spini proteici a lui Sars-Cov-2 ce versiune de alfabet grec / chinez dorește elita globului) ioropă dar și prin ținuturile Asiei Minor (până la cel […]

    Citește mai departe
  • Alergând după himere... 306

    Au tot trecut anișorii și au cam devenit istorii mulți dintre ei. Unele mai bune și altele mai puțin de reamintit. Dar ceva îmi este din ce în ce mai clar: am tot alergat după himere, chiar mai serios decât atât, după mai multe deodată. Și asta nu aduce, în final, nimic bun! Himerele au […]

    Citește mai departe
  • Mâini dibace... 287

    În bătătura părintească lucrurile sunt mereu familiare. Până și furtunile par mai blânde cu toată violența specifică lor, celor de vară. Dar apa este creator și abia apoi este distrugător. Așa că aspectul post-furtună de vară este, mai mereu, strălucitor și sper să fie mereu așa. Mâinile dibace ce construiesc acea grădină primordială pentru mine, […]

    Citește mai departe
  • Epilog la Rai... 329

    Și Universul se sfârșește o dată și o dată! (moartea termică a Universului!) așa încât toate lucrurile fantastice se termină. Așa și cu poteca Raiului, dar mai cu seamă cu transformarea ei în poteca de întors la Iași. Pentru că drumurile noastre riscă să devină, toate, doar niște poteci cu două benzi pe care mai […]

    Citește mai departe
  • Poteca raiului... 325

    Este de remarcat că încep cu imaginea, emblematică a, Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași o poveste despre Rai și poteca ce duce la el. Nu, nici vorbă că ar fi raiul acolo, dar acolo – loc al suspinelor – este un punct din care au pornit toate năzuințele de a urca munții și tot […]

    Citește mai departe
  • Stop-Cadru în Imediatul-Urban... 308

    Din când în când merită să ieși din fuga nebună a vremurilor pLandemice spre a reuși să vezi și altfel orașul cel degrabă înghițitor de suflete. Asta presupune să renunți la orice motorizare și să te scufunzi în detaliile altfel ignorate din goana zilelor obișnuite. Interesant cât de multe detalii poți vedea, mai cu seamă […]

    Citește mai departe
  • Plutașii modernității... 305

    Ziua nu avea oricum perspective deosebite deoarece nici posibilitățile noastre fizice, dar nici cele motorizate, nu erau destinate efortului de a ne încerca norocul spre acel MITIC si MISTERIOS lac Știol. În ciuda unui aspect super încântător la ora 5 din dimineață (fără ceas deșteptător), dar asta doar în Borșa (de vest) se dovedea că […]

    Citește mai departe
  • A cailor... 317

    Nu vin degeaba din vatra etnofolclorică a Tudorei din ținutul Bot’șănilor. Caii și tot ce ține de acest cult ancestral trebuie să mă însoțească permanent. Așa și cu ploaia care ne-a fost vrednic companion de drum ieri (vineri) de la cel Dop(u) al Iloaie și până la baba cea de pe apa Bistriței Aurii. Și, […]

    Citește mai departe
  • Cu vara în papucei... 298

    Dacă la Iași deja miroase a vară cu trandafiri, în alte locații nu chiar distante lucrurile stau complet diferit! Cum ar fi prin cea Moldovă mai nordic-montană sau, cum le place localnicilor, Bucovina. La Cîmpulung Moldovenesc (de unde scriu, stând la relaxarea de după goană, în mașina! după ce m-a alergat ploaia pe munte!!!) e […]

    Citește mai departe
  • Pe arătate... 288

    Lumea vie, înainte de om (și, în mod cert, după acesta – dacă ea, lumea vie, îi va supraviețui omului!?) a fost atât de bine fundamentată în acest colț de Univers încât și-a permis extravaganțe energetice precum splendorile vizuale, fie că sunt flori, ținute nupțiale sau doar asociații de organisme. Totul în numele perpetuării speciei! […]

    Citește mai departe