Aproape că uitasem cum este să nu alergi ca disperatul spre a înghesui în sub 24 de ore orice tip de vizită dincolo de granițele prea depărtatului Ieși! Mereu mai mult, mereu mai repede și… conform recomandărilor obligatorii ale capilor bine remunerați să conducă turmele docile cât mai distanțați și musai arătând că ne pasă … Continuă să citești Aproape ca-n afară
Citește mai departe
Va fi o dată… ca nici o altă dată… va fi DECI un moment când autostrăzile îți vor permite să ai un trafic fluent și civilizat prin cea rRomânie (de povestit, că e ce!) și când vei ajunge iute și nestresat la margine de rezervație naturală numai bună de pansat șifonările nervoase de peste săptămână… … Continuă să citești Vise rozalii
Citește mai departe
Dacă am dat greș în a regăsi un câmp nesfârșit cu maci roșii cu toată strădania mea… NU! Un drum în Banat era o nebunie la nivelul frunții mele! Atunci e bun și un câmp cu trandafiri. Fapt este că un câmp cu trandafiri este o raritate încă mult mai serioasă. Tocmai de aceea să … Continuă să citești Cocoșisme-n tonuri roșii
Citește mai departe
Grădina Botanică știe și ea să te facă prizonier periodic uzând de exact aceleași tertipuri precum toate celelalte himere. Și tot aidoma pădurii este generoasă cu aceia prinși în mreje oferindu-le clipe de totală imersiune într-o lume pe cât de pământeană și de palpabilă fizic, pe atât de eterică și de neverosimilă. De aceea orice … Continuă să citești Clipe
Citește mai departe
Continuând să tot umblu după himerele numai bune de convertit în amintiri palpabile iată că am perseverat și am reușit performanța de a fi la întâlnirea cu momentul de delicatețe maximă al prețioșilor crini ai pădurii. Acel roz-liliachiu delicat mișcat de adierile pădurii a binevoit a ni se arăta fie și doar la treia încercare. … Continuă să citești Stop cadru
Citește mai departe
De multe ori am plecat la drum doar cu o idee sau doar cu o imagine vagă ori poate doar la drum și atât. Dar de astă dată am plecat pentru că încă visez la acel cadru perfect pe care știu că nu-l voi găsi niciodată pentru că nici măcar viața nu este ceva perfect … Continuă să citești Peregrinări
Citește mai departe
Rozul acela visat al crinilor de pădure fiind, pentru moment, înghețat în forma prozaică a bobocilor eterni și existând indicii că pe potecile Raiului s-ar fi așternut deja rozul montan al bujorilor de munte am ticluit o zi întreagă cum să-mi iau revanșa la capitolul călătorie. Și ideea a devenit floare și sămânță încolțită mult … Continuă să citești Complet
Citește mai departe
Lumea asta în care am ajuns să (supra)viețuim este o ciudățenie prin ea însăși. Și din multele ciudățenii care compun marea, întreaga ciudățenie lumească, externalizarea este epitomul momentului. Vizita făcută acasă nu are a face nimic cu externalizarea. Nimic. Ba chiar a fost un fel de internalizare a unor aspecte care altfel, în condițiile date, … Continuă să citești Externalizare
Citește mai departe
este omul cel autococoțat în creștetul arborelui evolutiv al întregii lumi vii. Și e atât de hăituitor cu tot ceea ce i se pare că nu convine planurilor sale încât cu iuțeala-i specifică va rade acel tot neconvenabil. Spre a putea regreta public și a face valuri pe acele regrete cu scopul nu mai puțin … Continuă să citești Hăituitor
Citește mai departe
Deși sintagma le-a fost atribuită în mod colosal unor păpădii ultragrăbite și ajunse la stadiul zborului tocmai întru cucerirea de noi tărâmuri cumva aceasta a prins si a rămas un leitmotiv al zilei acesteia întortocheate precum toate aventurile pe drumurile noastre (toate!). De obicei ieșirea din marasmul urban al Dulcelui Târg este o aventură în … Continuă să citești Păpădii expirate
Citește mai departe
În lumea în care viețuim există atât renașterea tuturor celor necuvântătoare cât și celebrarea învierii aplicată cumva nouă, oamenilor, prin cel ce s-a dat jertfei supreme de către însuși Creator. Ele sunt gândite a se suprapune temporal doar că nici celor mai buni planificatori nu le iese mereu cum se cade. Așa că … avem … Continuă să citești Înviere
Citește mai departe
În lumea vie lucrurile măcar par simple: te adaptezi sau dispari. Și se aplică fără menajamente de la limita viului (viva noul-corona-sarscov2!) și până în vârful arborelui evolutiv (sieg heils bidEU) atât individual cât și ca grup, specie în cazul de față! Cât sunt de simple și ce strategii moleculare sunt în spatele aparențelor? asta … Continuă să citești Decadența gloriei
Citește mai departe
Cum nemuritor și imposibil de a fi distrus este doar Creatorul din spatele tuturor lucrurilor, nouă celorlalți, atât ființe vii, cât și materie considerată completamente nevie prin jurul nostru, nu ne rămâne nimic altceva de făcut decât să acceptăm ca realitate ultimativă, dar mai cu seamă ca certitudine imposibil de îndepărtat faptul că: la un … Continuă să citești Cutia cu bomboane
Citește mai departe
În lumea noastră, digitalizată pEnErEristic în schimbul tuturor „câștigurilor” aduse de bruma de libertate postDecembristă, amintirilor le sunt hărăzite locații de stocare care fac uz (încă!) de bites și bytes în forme fizice chiar diverse și toate gestionate prin algoritmi sofisticați mestecați de interfețe cipate capabile să ne arate în final ceva text, eventual ceva … Continuă să citești Recuperarea biților
Citește mai departe
Sau descălecatul de-al treilea. Sau cum poți, fără să vrei, să afli ce fac unii (fotografi poate buni dar cert mari și extrem de vocali „apărători” ai naturii) prin zonele ce le calcă în dorința de a obține poza perfectă deși perfect înseamnă în mediul natural să îl lași exact cum l-ai găsit luându-i doar … Continuă să citești A treia scrisoare
Citește mai departe