Sufletul imi este asemeni unei oglilzi sparte in mii de ciuoburi .Ma doare si durerea o trasform in lacrimi.Privesc departe,prin perdeaua de picaturi cristaline si incerc sa vad drumul pe care am venit pana acum...Ceata si ploaie e tot ce vad... Tristete si lacrimi e tot ce stiu... Unde ma aflu si incotro merg?...Cand am incetat oare sa mai traiesc?...Mi-au ramas doar amintirile,amintiri despre o viata ce mi-a fost data sa o traiesc.Dar m-am pierdut undeva, pe un drum fara intoarcere si acum ratacesc, lipsita de orice sentiment, prin ceata propriului destin.Amintirile.....poate ma vor ajuta sa ma regasesc.Poate voi reusi sa reaprind scateia bucuriei de a trai si macar cateva clipe