• Articole
    • Vizualizări

    Preda Gabriela Dagmar

    Buna, Ma cheama Gabriela si sunt zodia varsator. Imi place sa scriu, sa cant la chitara si sa desenez. Ador arta si creatia. Sunt prietenoasa, ambitioasa si de treaba. Sunt multe de zis dar va las pe voi sa ma cunoasteti in timp. O zi buna!

    Profilul de blogger pe toateBlogurile

Articole postate de Preda Gabriela Dagmar

  • Prima mea carte publicată... 338

    Sa devin scriitoare a fost visul meu de cand ma stiu. De anul acesta visul meu prinde contur pentru ca am publicat prima mea carte, Dansul stelelor. Este un roman despre dragoste, adolescență și viață. In august a fost tiparita si pana sa ajunga Curierul am fost foarte agitata. Am asteptat acel telefon cu sufletul la gura. Si cand le-

    Citește mai departe
  • Grădina uitată, de Kate Morton... 306

    Acum două săptămâni am citit această care Grădina uitată scrisă de Kate Morton. M-a prins din primele pagini și am stat în unele nopți până târziu, până când mi-au obosit ochii, ca să citesc cartea asta. Sursa: Google Nu am vrut să o termin mai ales pentru că a descris un loc minunat care pentru mine seamănă cu raiul. În timp ce citeam, mereu aflam ceva șocant. Toată povestea se leagă de grădina aceasta ce a ajuns uitată după 100 de ani. Aș putea să spun atâtea, dar aș fi spoiler. Însă am să spun câteva aspecte care mi-au plăcut.Cartea este emoționantă, captivantă și frumoasă. Am doar cuvinte de laudă la adresa

    Citește mai departe
  • Avansare... 322

    În ultima perioadă mă simt din ce în ce mai pierdută cu ce o să fac cu viața mea; simt de multe ori că talentul meu nu e destul ca să ajung ceea ce îmi doresc dar de fiecare dată Dumnezeu îmi dă un imbold și mă ajută.Am cam început să renunț la visul meu, dar profesoara mea de română din școala generală mă susține chiar de atunci în a-mi împlini visul și mă ajută trimițându-mi informații despre concursuri unde îmi pot etala talentul pe care unii spun că ar trebui să îl dezvolt. Așa că nu știu cum, Dumnezeu mi-a adus în cale oameni care să mă ajute să îmi găsesc drumul. Nu a trebuit să fac nimic mai mult decât să am răbdare și apoi El mi-a oferit șanse să evoluez. Și de la o vreme îmi spun De ce nu? Ce pierd dacă încerc? și iată că acește încercări dau roade.Doar având răbdare și am reușit să apar în 2 culegeri de literatură, să public într-o revistă o poezie, mi s-a oferit șansa să fiu redactor pe un site și să scriu articole, ceea ce nu credeam că se va î

    Citește mai departe
  • Tess D'urberville... 283

    Pentru că atunci când citesc o carte, vizionez și filmul, am decis să mă uit la filmul Tess, din 1979, făcut după cartea Tess D'Uberville. Dar am văzut și varianta mai nouă. Varianta mai nouă am văzut-o cu mult timp în urmă, dar pot face o comparație între cele două. Sursa: Google Images Ca și aspect, deși autenticul mă atrage, îmi place mai mult varianta nouă pentru că personajele arată mai bine și se transmit sentimentele. Această versiune se bazează pe transmiterea dramei trăită de Tess. Ceea ce se considera frumos în vremurile anilor 80 nu mai este considerat frumos acum.Aspectul personajelor sunt apropiate de generația de azi și o fată mai bine ar

    Citește mai departe
  • Schimbare de peisaj și fericirea în singurătate 283

    Până atunci, aveam o lume cu un număr de oameni cunoscuți limitat. Îi știam pe majoritatea și știu și ei cine sunt. M-au acceptat și am fost un copil fericit. Eram un copil așa fericit încât de câte ori eram bucuroasă, dădeam îmbrățișări celor dragi.  Dacă mă uit la mine, cea de acum un an, văd multă afecțiune oferită și puține cunoștiințe despre viață, dar un copil fericit... Am venit la facultate, un mediu nou, oameni noi. M-am descurcat cu toate obstacolele până acum, însă am trecut prin evenimente care m-au îndepărtat de mine însumi. De la copilul fericit am ajuns să parcurg drumul ce duce fix spre un adult plictisitor, ceea ce nu am vrut niciodată. Dacă aura mea era în culori vii acum un an, acum este mai închisă. Am dat înapoi. Am încercat să fiu eu însumi și mi-am dat seama că nu am cu cine. Unii oameni nu mă suportă, ceea ce în liceu nu cred să se fi întâmplat. Dacă cineva nu mă suporta, stătea la mare distanță. Dar acum, pot vedea

    Citește mai departe
  • După anul I de facultate...... 281

    Din cauza problemelor tehnice(căminele universității Politehnicii și Universității de Vest au rămas fără internet), nu am reușit să postez pe blog săptămâna trecută. Dar, acum sunt acasă și internetul este foarte bun(Doamne ajută! De mult nu am mai avut internet bun și fără limitări).Vreau să vorbesc astăzi despre faptul că un an de facultate s-a dus prea repede. Am intrat în sesiune, însă după examene s-a terminat anul I, anul de bobocime și chiar a fost interesant. Am învățat în mare parte, ceea ce nu mi-a prea lăsat timp să vizitez atât de multe. Dar s-au întâmplat multe lucruri.Am venit și eu la Timișoara având așteptări destul de mari și până acum am învățat  cam cât ar trebui să vorbesc, cum trebuie să comunic, am învățat că nu conteaza look-ul cât conteaza să fii integralist, deoarece mai importantă e facultatea. Cea ma importantă învățătură a fost să am grijă de mine. Am înțeles că anul II este și mai greu decât primul, dar abia aștept să învăț cât mai mult, să

    Citește mai departe
  • The fault in our stars, de John Green... 306

    Am terminat de citit aceasta carte The fault in our stars, sau Sub aceeași stea, scrisă de John Green. Am citit varianta în engleză și am câteva cuvinte de spus despre ea. Am găsit plusuri și minusuri pe care am să le spun mai jos. Sursă: Google Images Tema abordată include moartea și viziunea asupra morții a câțiva tineri bolnavi de cancer. Acest lucru mi s-a părut foarte interesant. Au fost arătate două efecte: efectul morții cunoscute, adică faptul că Hazel știa cam cât avea de trăit, și moartea neașteptată, ceea ce este în mare parte adevărul.Personajele sunt conturate astfel înc

    Citește mai departe
  • Diavolul și Domnișoara Prym, de Paulo Coelho... 319

    Scriitorul meu preferat este Paulo Coelho și am decis să îi citesc toate cărțile. Am citit o mare parte din ele și sper ca în viitor să reușesc să fiu și eu aproape la fel de bună ca și scriitoare. Dar aceasta nu este o postare despre scriitorul meu preferat, ci o recenzie. Am terminat de citit Diavolul și Domnișoara Prym, scrisă de Paulo Coelho și am decis să îmi spun părerea și despre această carte.Chiar mi se pare interesantă ideea scriitorului de a aborda o astfel de temă într-un mod atât de ingenios. A spus un lucru pe care nu știu câți l-am realizat: avem o parte bună, sub forma îngerului în această carte, și o parte rea, sub forma di

    Citește mai departe
  • Cea mai aiurită perioadă a vieții este cea din liceu 358

    Citisem pe un site, dacă îmi amintesc bine, despre faptul că cea mai aiurită perioadă a vieții este cea din liceu. Îi dau dreptate. Dacă mă gândesc acum la perioada liceului, nu prea îmi place cum eram. Nu spun că eram un dezastru dar am luat decizii greșite uneori.Am să spun azi de ce perioada liceului e cea mai aiurea. Mulți adulți spun ca era mișto când aveau ei 16-17 ani, că nu aveai griji că nu știu ce. Un vis. Mulți vor să revină la perioada asta. Eu sunt de altă părere.Nu vreau să mă întorc la perioada aia și să o retrăiesc. Fără griji? Nu mai știi când te îngrijorai din cele mai neînsemnate chestii? Liceul e perioada de tranziție, de descoperire a sinelui și nu cred că erai un adolescent fericit când ți se dădea jet de persoana care îți place după ce ți-a făcut speranțe. Nu cred că te simțeai atât de bine când ai fi vrut să fii acceptat și poate ai și ajuns să faci unele chestii doar ca să fii acceptat. Lupta cu sinele interior se dădea în fiecare zi pentru că n

    Citește mai departe
  • Mă duc spre întuneric... 305

    Am găsit întunericul... mi-a cuprins tot corpul și am simțit că singura soluție este să mă închid. Simțeam că pierd controlul și lumina odată cu el. Așa că am decis să îmi închid sufletul. Eram jos, mergeam spre întuneric și iubeam asta. Începusem să iubesc monstrul acela. Dar lumina mă trăgea înapoi și eu nu o doream. Vroiam întuneric... vroiam să las monstrul că mă controleze.Parcă eram două persoane într-una. Îl iubeam... dar sufletul meu nu s-a întunecat... iar puținul de lumină ce a putut ieși m-a trimis către salvare. Monstrul râdea de gândurile mele negativiste. Îmi șoptea că nu sunt bună de nimic, că nu voi reuși să mă schimb și sunt blestemată. Îl credeam. Credeam fiecare vorbă și îmi luase toate speranțele de  scăpare. Am uitat cum este să ai lumină.Dar Dumnezeu m-a ridicat. Puțin câte puțin m-a ridicat. Acum se dă o luptă... oare voi reuși să redevin cine eram înainte? Oare pot trimite monstrul în cușca sa? Până și acum mai deține puțin controlul. Continuă să

    Citește mai departe