Elga23

  • img
    • Articole
    • Vizualizări

    Elga23

    Sunt eternul calator in cautarea orizonturilor largi. Un colectionar de zambete si gesturi neterminate. Un receptor de ganduri si emotii, vesnic in cautarea luminii, camuflat in uniforma incomoda a unei realitati cazone. Uneori sunt Madam Panseluta, alteori e-witch, si intotdeauna personajul unui reality show cu accente de stand-up comedy.

    Profilul de blogger pe toateBlogurile

Articole postate de Elga23

  • Lost and found... 225

    Cineva spunea ca sa nu regreți niciodata ceea ce te-a facut sa zambesti. Nu conteaza daca a fost doar un moment, un gest sau o imagine.  Din pacate învățam doar atunci cand am regăsit ceea ce nici nu stiam ca pierdusem. Uneori suntem biroul de obiecte pierdute. Intram rar in spatiul in care am aruncat in devălmășie zâmbete șterse de lacrimile regretului,  oameni întrezăriti prin geamul sablat al opiniilor celorlalți, caldura focului de tabăra înconjurat de prieteni si sunetul usor dezacordat al chitarei împrumutate pentru a face impresie.  Nu facem curat aproape

    Citește mai departe

  • Zare... 227

    Cand stii ca s-a terminat? Cand stii ca te-ai eliberat de vina? Cand stii ca nu mai tarasti dupa tine piatra de moara a neimplinirii? Nu este un moment anume. Nu ai cum sa planifici: de astazi in 3 zile nu o sa-mi mai pese. Este doar un moment, in care ridici ochii din ceasca cu cafea, privesti strada linistita dimineata devreme si realizezi ca ti-a trecut. Incerci sa-ti amintesti de ce ti-a pasat atat de mult iar memoria refuza sa raspunda la provocare. Si tot atunci durerea surda care te insotea disp

    Citește mai departe

  • Cafea si piese de puzzle... 227

      Nu exista intalniri intamplatoare. Nu exista impuls de moment. Suntem doar lasati sa credem ca exista coincidente. Eu cred ca undeva, in Univers, cautam si suntem cautati. Atat de oameni cat si de animale. Sufletele se scaneaza de la distanta si, uneori, intalnirile sunt doar inceputul uimirii si al lectiilor de viata.  Nu cred ca drumul nostru este trasat deja, cred in liberul arbitru dar, in acelasi timp, cred ca intalnirile nu sunt intamplatoare. Depinde de noi, insa, ce alegem sa pastram d

    Citește mai departe

  • Saua si capastrul... 295

     Ne plac caii. Atat de mult incat me punem si noi cate o  pereche de ochelari de cal, mai simpla sau mai înzorzonata, ii lasam pe altii sa ne puna căpăstru si, dupa ce am renunțat de buna voie la libertate incepem sa o cautam.  E drept ca nu imediat. Suntem naivi sau mânați de nevoia de acceptare din partea celorlalți si facem compromisuri, renunțam de buna voie la “ mărunțișurile” care ne definesc, care ne dau tușa de originalitate. Cum

    Citește mai departe

  • Alegeri... 220

      Cineva spunea ca in aceasta viata poti sa alegi sa vezi raul, durerea, razboiul, foametea si intunericul sau sa cauti lumina, zambetele, drumurile neumblate, blandetea si miracolul. Pana la urma viata este despre alegeri. Si despre cum iti setezi mintea si sufletul. Si nu este despre ignoranta. Daca alegi sa vezi diminetile si nu crepusculul, asta nu inseamna ca el nu exista, sau ca nu esti constient de el. Stii ca lumina si intunericul convietuiesc in proportii diferite in functie de alegerile tale. Stii ca nu exista numai lumina asa cum nici intunericul nu

    Citește mai departe

  • Pur si simplu... 219

     Intr-o dimineata stii. Pur si simplu. Ridici capul si adulmeci schimbarea precum un lup tanar libertatea. Te lasi cuprins de culoare zorilor si paradoxul luminii de un roz timid a diminetii curgand peste albul zapezii mieilor. Te opresti si respiri linistea inceputului de zi condimentata cu aroma delicata a eliberarii. Nu te mai dor umerii si, cumva, aerul se simte altfel. Zambesti fara motiv si iti mai dai un minut. Minutul pe care credeai ca nu il ai. Minutul in care mintea priponeste clipele suspendand curgerea liniara a timpului. 

    Citește mai departe

  • Maine... 209

    Cand am inceput sa credem ca Universul pivoteaza in jurul nostru? Cand am inceput sa cerem “ mai repede”  “ mai bun”, “ mai mult”? Cand am inceput cursa lui “ maine”?  Maine voi incepe un regim nou, maine merg la doctor, maine voi fi mai bun, maine imi fac timp pentru prieteni, maine desfac cutiile facute stiva la ultima zugraveala, maine ma apuc de cartea cea noua, maine iau deciziile pe care le aman, maine voi fi mai fericit... Maine. Graalul cotidianului.  Ne taram incercand sa scapam din nisipurile miscatoare ale zilei, fara sa re

    Citește mai departe

  • Da-mi aripi... 207

     "Da-mi aripi sa zbor si ma voi intoarce la tine. Da-mi cerul si voi pasi alaturi de tine." Sunt vorbe pe care ne-ar placea sa le traim, nu numai sa le vedem si auzim spuse in filme.  Ne miscam intr-o lume plina de conventii, tipare si to-do-uri, nu numai la job. Cumva, ceea ce se intampla in afara serviciului tinde sa se inscrie tot intr-un fel de regulament de ordine interioara. Un regulament in care pana si "libertatile"si neconventionalul sunt atent planuite si incadrate intr-un tipar. Poate ca nu vezi marginile si zidurile dar

    Citește mai departe

  • Povestile cafelei... 214

     Fiecare zi este un recipient pentru povesti. Un recipient in care Universul aduna vorbele, gesturile, zambetele si lacrimile, reusitele si incercarile, clipele de fericire si cele de restriste. Fiecare zi este compusa din milioane de povesti adunate intr-un puzzle urias.  O bucatica din acest puzzle se compune din franturile de poveste pe care le auzi dimineata intr-o cafenea garsoniera.  Imi plac diminetile la cafea si imi place garsoniera. Nu pentru ca ar avea cea mai buna cafea din lume. E buna, foarte buna, exista si

    Citește mai departe

  • Viata si moartea... 211

      Viata si moartea. Dincolo de sensul filosofic, ne definesc pietrele de hotar ale trecerii prin lume.  Nuntile, botezurile si inmormantarile, treimea laica prin care ne raportam destinul. Momente in care adevarurile ies la suprafata. Mai mult sau mai putin in clipele fericite. Dar, inmormantarile sunt diferite. Sunt momentele in care mastile cad. In fata inefabilului ne punem intrebari existentiale si, cumva, uitam disimularile langa paleta de farduri a zilei. Inmormantarile sunt esenta paradoxului existentei noastre. Cand esti in mijlocul "actiunii"este g

    Citește mai departe

  • Cand viata te ia pe sus... 211

    Uneori viata ne ia pe sus. Pur si simplu. Iti pune o mana pe umar, te scoate din zona de comfort si te arunca in centrifuga. Nu te intreaba daca vrei, daca poti, daca ai chef sau daca esti pregatit. Iti spune "respira adanc"si iti da un bobarnac. Nu ai timp sa intrebi de ce, nu ai timp sa te lamentezi si nu ai timp sa te agati de zona de comfort. E ca uraganul care a luat pe sus casa lui Doroty in Vrajitorul din OZ. Prins in vartej realizezi ca povestile sunt adevarate si te intrebi unde vei ateriza.  Si, pana la urma, nu locul in care ajungi este impo

    Citește mai departe

  • La granita dintre viata si moarte... 206

      Granita dintre viata si moarte este extrem de subtire. Este un adevar pe care il stim sau il intuim dar nu ne este comod sa ne gandim la cele doua fete ale monedei. Pana cand Universul ne obliga sa privim atent.  Abia atunci te intrebi ce ramane? Ce conteaza cu adevarat? Unde si cine esti cand nu mai esti? Cand corpul fizic paraseste lumea pe care o stii intr-un sac. Nu ai raspunsuri. Nu poti decat sa incerci sa intuiesti. Nu poti sa definesti. Oricat ai incerca, si oricat ai cauta in cartile sfinte, indiferent ca vorbim de Biblie, Co

    Citește mai departe

  • Nopti cu ninsoare... 219

      Nu imi place iarna in oras.  Iarna in "metropola" inseamna trafic blocat, mormane gri de zapada care dispar uneori abia in aprilie, primari luati pe nepregatite si eterna scuza: "iarna nu-i ca vara". Cu toate astea, tarziu in noapte cand ninsoarea se aseaza peste orasul cu strazi golite de starea de alerta, ma gandesc ca “ ninge ca in povesti” nu e chiar o expresie de elev corigent la romana. Zapada care se aseaza calm peste masinile inghesuite pe locurile mult disputate si peste blocurile cu lu

    Citește mai departe

  • Eu cred... 218

    Nu sunt habotnica. Nu sunt nici o necredincioasa. Nu iubesc templul si nici nu ii servesc slujitorii. Cred insa, in gesturile mici care aduc fericire intr-o inima intristata, cred ca Universul se bucura atunci cand hranesti un flamand, indiferent daca este vorba de hrana spirituala sau mancare pur si simplu si indiferent daca este vorba de om sau animal, cred ca binele se multiplica si se ramifica atingand distante nebanuite, cred ca oamenii se cauta si se gasesc atunci cand este menit sa li se intersecteze drumurile, cred ca oportunitatile apar cand te astepti mai

    Citește mai departe

  • O zi la inceput de an... 211

    Timpul e o conventie. Sau, mai bine zis, curgerea liniara a timpului este o conventie. Dar ne defineste normalitatea si ne creaza repere. Ne raportam la timp cand ne este bine sau rau. "Timpul vindeca", "timpul le rezolva pe toate", "avem timp pentru tot". Uneori, ne dam timp. Alteori intrezarim acordul tacit al curgerii si ne cream timp. Ultima secunda a anului care trece este mai lunga decat suntem pregatiti sa acceptam. Cand anul se schimba, agatam tot ce a fost rau in coltul ultimei clipe si deschidem usa sperantei. Incercam sa ne amintim daca am

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile