Dacă tot am început cu două remedii medievale împotriva mahmurelii, să vedem ce se întâmplă înainte de asta: ca să te trezești mahmur, trebuie ca înainte să dormi. Vă invit așadar să citiți un articol despre somn și insomnie și vise și alte lucruri legate de dormit: Verdon Jean. Dormir au Moyen Âge. In: Revue […]
Citește mai departe
Lucrez la o carte a cărei acțiune se petrece în Evul Mediu și, în consecință, am citit multe (și mult) despre viața cotidiană din acea perioadă istorică. Am găsit, astfel, numeroase detalii care astăzi ni se par insolite – ca să nu zic mai mult – deși pe atunci făceau parte din normalul vieții de […]
Citește mai departe
În deschiderea antologiei lirice a lui George David, Fotografie cu înger lipsă (Fundația Culturală Antares, Galați, 2018), aflăm transfigurări aspectate romantic, detalieri metaforizate ale unor date existențiale ce își asumă adeseori fioruri profunde. Porțile visului sunt larg deschise și dau la iveală variate potențialități ascensionale. Meditațiile cu aură filosofică particularizează discursul poetic: „ca și trăitoarele, […]
Citește mai departe
Acum aproape o jumătate de an, am publicat primul meu volum de proză, „La Străini”, după alte câteva – cam puţine – de poezie. Destul de mândru de ceea ce făcusem, am purces cu naiv entuziasm să-l fac cunoscut publicaţiilor literare de prestigiu (probabil vă închipuiţi despre cine e vorba, nu mai fac pomelnice aici). […]
Citește mai departe
(text publicat pe Bookhub) Am aflat despre Joyce Carol Oates pe la începutul anilor ’80, când, într-o revistă Secolul 20, i-au fost publicate două sau trei proze, în traducere, dintre care nu mai rețin decât titlul uneia, foarte interesante în opinia mea de atunci, intitulată Încotro pleci, de unde vii. În acel context, scriitoarea era […]
Citește mai departe
(text publicat pe Bookhub) De ce „biografia” şi nu „monografia”, dacă e vorba de un oraş? Deoarece nu este vorba despre vreo urbe oarecare, ci despre un Oraş cu totul special – Ierusalimul – fără de care istoria lumii s-ar fi scris cu siguranţă altfel: leagăn al unei civilizaţii străvechi (vechimea oraşului trece de 5000 de […]
Citește mai departe
Am mai scris despre romancierul portughez José Saramago – deţinător al unui premiu Nobel pentru literatură – şi despre „răfuiala”sa cu Dumnezeu din perspectivă catolică (vezi https://geodavid.wordpress.com/2015/05/04/inutilitatea-sacrificiului/ ). Având în vedere că, într-adevăr, este vorba de o punere sub semnul întrebării a lui Dumnezeu aşa cum ni l-am dori noi, încep şi de această dată cu […]
Citește mai departe
Este binecunoscut adagiul italian Traduttore, traditore, care evidenţiază caracterul intraductibil al textelor (mai ales literare) şi, deci, „trădarea” comisă de traducător atunci când încearcă să transpună astfel de texte în altă limbă decât cea în care a scris autorul. Iar dificultatea traducerii, ţinând cont de spectrul iminent al acestei „trădări”, merge de la niveluri acceptabile […]
Citește mai departe
Avertisment (încă de la început): nu citiţi această carte dacă sunteţi slabi în credinţă! Valabil pentru orice credinţă, fie că vorbim de catolicism, de ortodoxie sau chiar de islamism. De ce? Fiindcă Evanghelia după Isus Cristos a lui José Saramago (Polirom, 2012) este una dintre cele mai bulversante cărţi scrise despre Isus (voi utiliza grafia […]
Citește mai departe
Cei care au citit cartea o aseamănă, pe bună dreptate, cu „Numele trandafirului” a lui Umberto Eco. Paralela nu este lipsită de fundamente, fie şi numai dacă ar fi să ţinem cont, în primul rând, de cine sunt autorii: Umberto Eco, înainte de a fi romancier, este un semiotician de reputaţie internaţională, iar Evgheni Vodolazkin, […]
Citește mai departe