În deschiderea antologiei lirice a lui George David, Fotografie cu înger lipsă (Fundația Culturală Antares, Galați, 2018), aflăm transfigurări aspectate romantic, detalieri metaforizate ale unor date existențiale ce își asumă adeseori fioruri profunde. Porțile visului sunt larg deschise și dau la iveală variate potențialități ascensionale. Meditațiile cu aură filosofică particularizează discursul poetic: „ca și trăitoarele, lucrurile/ sunt umbra unui altceva./ lucrurilor, ca și ființelor,/ li se opune necesar propria umbră// și astfel cercul deschis/ al infinitelor opuneri/ își zugrăvește înghețata umbră/ în mulțimea de contrarii// ochiul – țărmurită și/ lăcrimoasă făptură -/ prinde în clipirea-i îngustă/ (ca o ușă cu lanț)/ numai pe a fi – a nu fi” (Infinitele opuneri). Ne situăm printre variate simboluri descinse dintr-o continuă atitudine estetică introspectivă. Am putea imagi...